Întrebată care este cheia succesului, Andreea răspunde: „Trebuie să gândești în afara sălii de lectură”. Devine un model și o sursă de inspirație pentru generații întregi de studenți bulversați. Aceștia văd în ea nu numai o îmbinare reușită a plăcutului cu utilul, dar mai ales o îmbinare și mai reușită a plăcutului cu plăcutul.
Își termină cu succes olimpic studiile liceale și ia drumul Bucureștiului, unde își încearcă forțele la examenul de admitere pentru Jurnalistică. La fel ca toți tinerii talentați care au susținut același examen, Roxana ajunge la Facultatea de Litere, cunoscută în epocă drept o eficientă fabrică de handymeni culturali.
„ – Nu ai vrea să fii hippie?”, întrebă vulpoiul Dan. „ – Să fiu hippie? Adică?”. „ – Să fii hippie este cel mai plăcut lucru, și nu poți fii așa decât cu anumiți oameni. Trebuie mai întâi să ții cu adevărat la cineva, iar apoi, brusc, să rupi orice legătură.
Practic, nimic nu mai stă în calea lui Darie. Urmează perioada de glorie. Darie este ales poet național și i se acordă, de către Președinte, la Palatul Cotroceni, Medalia de Onoare cu titlul de Apărător al Cetății, prilej cu care rezolvă și problema agentului terminc din blocurile de la Târnăveni.
Suține examenul de admitere și anul 2011 îl găsește la Masterul de Literatură Comparată din București, unde în principiu o contra-spionează pe Diana Cîmpeanu. În același timp, pentru a se integra în noul mediu urban, înființează pentru scurt timp o trupă de western hip-hop împreună cu Irina Creangă și îl ia peste picior pe Adrian Haidu.
Influențată de lectura pragmatiștilor britanici și teoria acțiunii lui Bourdieu, se arată foarte dezamăgită de incapacitatea bisericii de a crea o legătură reală cu divinitatea. Urmează studiile la Facultatea de Litere, unde nu face nimic. Își încheie studiile dedicate comunicării totale, îmbinând lingvistica, teologia și muzica într-un produs compact.
Se angajează, continuă studiile la master și doctorat, începe o facultate de medicină, joacă în piese de teatru, susține diverse conferințe, sabotează programul spațial al României în calitate de spion rus și își dresează demonii interiori.
„Ce se întâmplă cu potențialul pe care l-au arătat aceștia de-a lungul facultății? Ce a mai rămas din pasiunea cu care au studiat literatura? Cum pot ei să renunțe atât de ușor la lucrurile despre care credeau, odinioară, că sunt mai importante decât orice altceva?”, sunt întrebările cu care își începe studiul ei sociologic „Facultatea de Litere nu dă oameni de litere”.
Din ceea ce citește la Litere îi place numai realismul magic, care i se pare o continuare firească și bine-venită a basmelor copilăriei. Dar adevărata plăcere și primele succese le cunoaște la cenaclul lui Ion Manolescu, unde, după ce își face puțin curaj, își citește poeziile.
Este de la sine înțeles faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, problemele Cătălinei (în special problema cu bila, cauzată de lungul, interminabilul șir de suferințe amoroase) se intensifică. Această intensificare o determină pe Cătălina să pornească în căutarea unei soluții definitive.
Dar Laura avea să afle că succesul nu e cheia succesului. Nemulțumită de ușurința cu care își câștigase faima și traiul, realizează că se transformase în ceea ce urâse o viață întreagă: o mic-burgheză. Renunță la scris și se apucă de activități de caritate.
Retragerea lui Burada din afaceri are, conform istoricilor, un efect efervescent pentru economia locală, fiind comparabilă ca importanță cu retragerea aureliană. Evenimentul rămâne de altfel cunoscut sub numele de retragerea buradeliană.
Rezolvând, pe rând, situația financiară a părinților, propriul traseu educațional, cariera și problema greutății, Corina pornește în căutarea singurului lucru care îi mai lipsește. „Întotdeauna mi-am dorit un bărbat în cizme și boxeri negri”.
Odată cu înaintarea în vârstă, Aura devine din ce în ce mai promițătoare, talentul ei acoperind domenii ca traducerile literare, critica literară, muzica, pictura și yachtingul. Este membră a legendarei grupări care reunește personalități ca Irina Macedonsky, Ștefania Oprina, Iuliana Moldoveanu și obscura Codruța.
Încă din tinerețe îi iese la iveală personalitatea-i flamboaiantă, caracterul delicios, privirea-i halucinatorie, gândirea-i spasmodică, iar acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile care au catalizat relația tumultuoasă dintre poeta Roxana Eichel și lumea care se învârtea în juru-i.
Despre arta fotografică a Iulianei formulează opinii critice Adrian Haidu, sub forma unor avansuri pe care Iuliana le va trata cu răceala caracteristică tinereții. Opinii critice care nu includ avansuri sexuale formulează domnul Dan Mihai Cîrjan, care admiră la fotografiile Iulianei tocmai talentul prin care reușește să capteze atmosfera epocii
Își recită poeziile la cenaclul domnului Manolescu, Ion Manolescu, unde amplifică fiecare adjectiv care nu are valoare negativă la superlativ, creându-și o realitate alternativă în care, sub pseudonumele de Poetul Erei Noi, devine singurul scriitor canonic în viață.
Primul derivat germeneutic al sistemului filosofic ghelasian este punctul vicios, definit prin opoziție cu cercul vicios, concept care actualmente este folosit pentru testele de sarcină.
Își înmormântează motanul, Jeg, în cimitirul satului. Moartea acestuia o determină să scrie o poezie, din care cităm prima strofă: „Unde te-ai dus tu, Jeg?/ Nu pot să înțeleg/ Jeg/ Deși nu neg/ Jeg/ Erai bătrân și bleg/ Jeg”.
Își termină studiile la Facultatea de Litere din București, unde se remarcă prin felul ei de a fi. În paralel cu activitatea studențească, muncește întru slava revistei facultății. Activează și la cenaclul domnului Ion Manolescu.
